Disfuncția erectilă apare atunci când un bărbat întâmpină probleme repetate de menținere a erecției, care să permită actul sexual. Aceasta este uneori denumită „impotență”, deși acest termen nu mai este atât de relevant.

Disfuncția erectilă nu este o afecțiune neobișnuită sau un motiv de îngrijorare. Mulți bărbați se confruntă cu probleme similare în perioadele de stres fizic sau emoțional. Apariția sa deseori poate provoca în sine stres și poate contribui la deteriorarea stimei de sine și a relațiilor intime.

Dacă întâmpinați tulburări de erecție repetate sau prelungite (dacă durează mai bine de 3 luni), discutați despre cu medicul dumneavoastră.

Cum funcționează erecția?

Excitația sexuală masculină este un stimul pentru eliberarea diferitelor substanțe chimice, inclusiv oxidul nitric. Sub influența sa, labirintul de vase de sânge,care se regăsește la nivelul celor 2 corpi cavernoși, se umple cu sânge, penisul se mărește și astfel este provocată erecția. În prezența hipertensiunii, corpul se întărește, se îngroașă și se alungește – fenomen pe care îl cunoaștem sub denumirea de erecție.

După atingerea orgasmului, impulsuri nervoase sunt trimise către penis, care determină contracția mușchilor corpilor cavernoși și la revenirea în stare flască a penisului.

Mulți bărbați au observat că dimensiunea organelor genitale variază în funcție de temperatură și starea emoțională - acest lucru este complet normal și reflectă, de asemenea, modificări ale circulației sanguine. În condiții de stres și frig, vasele de sânge se contractă, în timp ce căldura determină dilatarea acestora.

Care sunt cauzele tulburărilor de erecție?

Stresul și sănătatea psiho-emoțională precară pot fi cauza principală a tulburărilor de erecție. Adesea, interacțiunile dintre factorii fiziologici și psihologici pot duce la deteriorarea potenței masculine.

Cauzele fiziologice (organice majore) și psihologice ale disfuncției erectile.

Cauze fiziologice:

Ateroscleroza,

Diabet,

Colesterol ridicat (Hipercolesterolemia),

Tensiune arterială crescută (Hipertensiunea arterială),

Sindromul metabolic – un pacient cu sindrom metaboli prezintă: acumulare de grăsime în zona abdominală, hipertensiune arterială, glicemie crescută și profil lipidic modificat.

Boala Parkinson,

Scleroza multiplă,

Ingerarea unor medicamente,

Fumatul,

Boala Peyronie - acumulare de țesut fibros în penis, care duce la deformarea organului,

Consumul de alcool și cocaină,

Tulburări de somn,

Prostata mărită sau cancerul de prostată (precum și tratamentul pentru cancerul de prostată și alte cancere pelvine),

Diverse leziuni care afectează zona pelvină sau coloana vertebrală,

Nivel scăzut de testosteron (hipogonadismul).

Cauze psihologice:

Creierul este primul organ sexual. De el se declanșează o cascadă de semnale și evenimente fizice care sunt implicate în producerea unei erecții.

Din păcate, multe tulburări psihice pot împiedica atât capacitatea de a simți excitația sexuală, cât și capacitatea excitației sexuale de a duce la o erecție. Acestea includ:

Depresia, anxietatea, stresul, vinivăția, frica de intimitate.

Stresul de acasă, la locul de muncă sau din cauza conflictelor sociale, culturale sau religioase.

Probleme de relaționare cauzate de stres, dificultăți de comunicare și alți factori.

Stima de sine scăzută care afectează propriul organism și/sau performanța sexuală.

Dar factorii de risc?

Există o ipoteză care spune că cu cât un bărbat este mai în vârstă, cu atât este nevoie de mai mult timp pentru a obține o erecție și cu atât duritatea acesteia este mai mică. Pe măsură ce trec anii, mai ales după vârsta de 50 de ani, un bărbat are nevoie de mai multă stimulare directă pentru obținerea și menținerea unei erecții.

Desigur, există o serie de excepții de la această regulă. Mulți bărbați își mențin funcția sexuală până la vârsta de 80 de ani datorită caracteristicilor individuale, precum cele genetice și stil de viață.

Pe lângă îmbătrânirea pur biologică a organismului, odată cu înaintarea în vârstă intervin o serie de factori de risc, care pot contribui la disfuncția erectilă, printre care:

Afecțiunile medicale, în special diabetul și bolile cardiovasculare,

Fumatul, care afectează fluxul sanguin și, în timp poate duce la tulburări cronice care predispun la disfuncție erectilă,

Excesul de greutate,

Anumite tratamente, precum cel pentru prostată,

Unele medicamente, inclusiv: antidepresivele, antihistaminicele și medicamentele pentru hipertensiunea arterială, durere și probleme la prostată,

Unele leziuni, mai ales dacă acestea afectează nervii și vasele de sânge implicate în erecție,

Consumul de droguri și alcool, mai ales pe termen lung.

Cum să ne păstrăm potența sexuală masculină?

Cel mai bun mod de a preveni disfuncția erectilă este menținerea unui stil de viață sănătos care contribuie la prevenirea și gestionarea bolilor cronice:

Urmați recomandările medicului dumneavoastră și încercați să preveniți: diabetul, bolile de inimă și alte boli cronice care vă afectează metabolismul, sistemul circulator și nervos;

Mergeți la controale regulate;

Renunțați la fumat, limitați sau opriți consumul de alcoolul și nu consumați droguri;

Faceți mișcare regulat;

Luați măsuri pentru limitarea și gestionarea stresului;

Alegeți o dietă echilibrată și adaptată nevoilor energetice ale organismului dumneavoastră, consumând o varietate de alimente vegetale și surse de proteine ​​cu conținut scăzut de grăsimi.

Căutați ajutor dacă suferiți de anxietate, depresie sau alte probleme de sănătate mintală.

Cum putem identifica disfuncția erectilă?

Fiecare bărbat sănătos poate avea episoade de disfuncție erectilă care devin mai frecvente odată cu vârsta, dar dacă ți se întâmplă în mod regulat:

-        să nu poți obține o erecție suficientă pentru penetrare,

-        să nu poți menține erecția până la orgasm,

atunci este recomandat să consulți un medic, mai ales dacă aceste simptome durează de trei luni sau mai mult. Cu ajutorul acestuia, vei putea afla dacă simptomele se datorează unei stări de sănătate subiacente care necesită tratament. Disfuncția erectilă poate fi un semnal de alarmă pentru o problemă ce vă poate pune viața în pericol, iar unele studii au arătat că este asociată cu un risc crescut de infarct miocardic, accident vascular cerebral sau probleme circulatorii la nivelul extremităților inferioare. Tulburările de erecție duc adesea la:

Afectarea stării de bine,

Depresie,

Suferință emoțională și probleme de relație,

Viața sexuală nesatisfăcătoare.

Cum știm dacă într-adevăr avem o problemă și care este cauza?

Pentru majoritatea bărbaților, un simplu examen fizic este suficient pentru a diagnostica disfuncția erectilă și a primi un tratament.

Dacă aveți o afecțiune cronică sau medicul dumneavoastră suspectează o afecțiune legată de disfuncția erectilă, este posibil să aveți nevoie de teste suplimentare.

Examenul fizic - Poate include o examinare atentă a penisului și a testiculelor. În funcție de vârsta dumneavoastră și de factorii de risc, examinarea poate include măsurători ale ritmului cardiac, pulsului și tensiunii arteriale. La pacienții mai în vârstă (cu vârsta de peste 50 de ani), poate fi necesar un tușeu rectal pentru a examina prostata.

Analize de sânge - Prelevarea unei probe de sânge într-un laborator pentru depista boli cardiovasculare, diabet, niveluri scăzute de testosteron și ale boli.

Teste de urină - La fel ca testele de sânge, testele de urină sunt folosite pentru a diagnostica diabetul și alte boli.

Ecografia Doppler – pentru evaluarea circulației sangvine la nivelul penisului.

Examenul psihologic – Pentru detectarea unor tulburări, precum depresia sau a altor posibili factori psihologici ce pot influența apariția disfuncției erectile.

 

 

Tratamente pentru disfuncția erectilă

Primul pas pentru tratarea disfuncției erectile este să te asiguri că toate celelalte afecțiuni (în cazul în care aveți și alte afecțiuni) nu creează condiții prealabile pentru apariția sau agravarea tulburărilor de erecție.

Abordarea terapeutică pentru restabilirea funcției erectile depinde de cauza și severitatea disfuncției erectile. Medicul este obligat să vă explice riscurile și beneficiile fiecărei opțiuni terapeutice și să vă ofere posibilitatea de a alege, dacă este posibil.

Medicamente orale

Medicamentele orale, sunt cunoscute sub denumirea de inhibitori ai fosfodiesterazei de tip 5 (PDE5), acestea dau rezultate bune la mulți pacienți. Ele includ:

Sildenafil

Tadalafil

Vardenafil

Avanafil

Toate cele patru medicamente au ca efect creșterea oxidului nitric - o substanță chimică prezentă în organism, care contribuie la relaxarea mușchilor și la creșterea presiunii sangvine la nivelul penisului. Pentru rezultate optime, se recomandă ca acestea sa fie luate cu aproximativ 1-2 ore înainte de activitatea sexuală.

Contrar credinței populare, pastilele pentru erecție nu provoacă în sine o erecție. Acest lucru necesită excitare sexuală, ceea ce duce la eliberarea de oxid nitric.

Medicamentele „amplifică” efectul oxidului nitric eliberat și permit astfel funcția erectilă normală la majoritatea bărbaților. Statisticile arată că aproximativ 7 din 10 bărbați obțin rezultate satisfăcătoare cu aceste medicamente.

Medicamentele orale pentru disfuncția erectilă nu sunt afrodiziace și nu stimulează apetitul sexual, ceea ce le face nepotrivite persoanelor care doresc doar să-și stimuleze libidoul. Durata de acțiune și efectele lor secundare variază, acestea din urmă incluzând: congestie nazală, cefalee, tulburări de vedere, lombalgie, disconfort gastric.

Medicul dumneavoastră ar trebui să ia în considerare istoricul dumneavoastră medical și starea de sănătate pentru a determina care medicament este cel mai bun pentru dumneavoastră. Rețineți că orice ar fi, poate dura timp pentru ca acesta să funcționeze și este posibil să fie nevoie să schimbați doza sau preparatul în sine până când găsiți soluția optimă pentru cazul dumneavoastră particular.

Ar trebui să consultați medicul înainte de a lua orice medicament pentru disfuncția erectilă, inclusiv produse din plante și suplimente. Unele preparate pot fi chiar periculoase dacă:

Luați medicamente anti-angină (nitrați organici) precum: nitroglicerină, izosorbid mononitrat și izosorbid dinitrat;

Suferiți de boli de inimă sau insuficiență cardiacă;

Aveţi tensiunea arterială scăzută.

 

Alprostadil injectabil

Alprostadil-ul se injectează în partea laterală a penisului folosind o seringă cu ac foarte fin. Fiecare injecție se administrează pentru o erecție care durează mai puțin de o oră (20 - 30de minute). Dimensiunea acului face ca operațiunea să fie aproape insesizabilă, dar există posibilitatea apariției unor efecte secundare, cum ar fi: sângerare ușoară, erecție prelungită și foarte rar - formarea de țesut fibros la nivelul zonei de injectare.

Supozitoare uretrale (terapia Muse) cu alprostadil

Terapia intrauretrală necesită inserarea unui mic supozitor cu alprostadil în uretră folosind un aplicator special. Obținerea unei erecții cu această metodă durează aproximativ 10 minute, iar efectul durează între 30 și 60 de minute. Reacțiile adverse posibile sunt: arsuri, sângerări ușoare la nivelul uretrei și formarea de țesut fibros.

Terapia cu testosteron

În unele cazuri, disfuncția erectilă apare din cauza nivelului scăzut de testosteron. În astfel de cazuri, terapia cu testosteron poate fi recomandată ca primă opțiune sau în combinație cu alte terapii.

Pompe pentru penis și proteze (implantul penian)

Dacă tratamentul medicamentos se dovedește ineficient sau inadecvat, medicul dumneavoastră vă poate prescrie un tratament alternativ sub forma unui dispozitiv medical:

-        Pompă pentru penis: un tub echipat cu o pompă manuală sau automată. Tubul este plasat peste penis, iar prin pompare se creează un vid, care ajută la drenarea sângelui în penis. După obținerea unei erecții, la baza penisului este plasat un inel restrictiv, care ajută la menținerea unei erecții satisfăcătoare. Este posibil să apară sângerări și leziuni, iar ejacularea va fi aproape sigur inexistentă.

Protezele peniene (de penis): implanturile peniene sunt plasate chirurgical și sunt structuri gonflabile sau flexibile. În primul caz se poate controla erecția cu ajutorul unei pompe speciale, în timp ce în al doilea caz penisul rămâne într-o stare permanentă fermă, dar flexibilă. Această metodă nu este de obicei recomandată înainte ca toate celelalte opțiuni să fi fost epuizate. Ca și în cazul oricărei intervenții chirurgicale, există riscul complicațiilor, cum ar fi infecțiile și multe altele.

Antrenamente și exerciții fizice

Antrenament aerobic

Un număr semnificativ de studii au arătat că exercițiile, în special de intensitate medie și mare, pot avea un efect pozitiv asupra sistemului circulator și a disfuncției erectile. Dar exercițiile aerobice și mai puțin intense, cum ar fi mersul pe jos pot îmbunătăți funcția sexuală.

Orice tip de activitate care contribuie la îmbunătățirea funcției cardiorespiratorii (inclusiv: înotul, mersul cu bicicleta și alte sporturi care stimulează activitatea cardiacă și respiratorie) poate avea un efect semnificativ.

160 de minute pe săptămână de exerciții de intensitate moderată până la mare, pot face diferența. Asigurați-vă că discutați cu medicul dumneavoastră planurile de antrenament, mai ales dacă suferiți de boli de inimă.

Exerciții Kegel

Acestea sunt mișcări simple care vizează întărirea mușchilor zonei pelvine. Dacă nu sunteți conștient de tehnica lor, încercați să întrerupeți fluxul de urină în timp ce urinați. Mușchii care vă ajută să faceți acest lucru sunt mușchii pelvieni.

Odată ce sunteți sigur că îi puteți controla, strângeți și țineți apăsat timp de 3 secunde, apoi eliberați. Faceți o serie de 10 până la 20 de astfel de repetări. Acesta este un antrenament, iar scopul este să faceți cel puțin trei pe zi timp de 6 luni.

Cea mai confortabilă poziție în acest scop este cea culcată, dar odată cu acumularea de experiență puteți începe să exersați stând în picioare. Studiile arată că 40% dintre bărbații care urmează acest antrenament revin la funcția erectilă normală.

Yoga și tai chi

Sunt activități de intensitate scăzută care au în vedere respirația și pot avea un efect pozitiv asupra stresului și anxietății - două afecțiuni care contribuie în mod regulat la disfuncția erectilă. Un studiu realizat pe bărbați cu vârste cuprinse între 24 și 60 de ani a concluzionat că un program de yoga de 12 săptămâni a ajutat la creșterea semnificativă a funcției sexuale.

Psihoterapia

Dacă disfuncția erectilă este cauzată de stres, anxietate, depresie sau condiția în sine contribuie la deteriorarea bunăstării mentale, psihoterapia poate fi de ajutor.

Atitudinea corectă este foarte importantă

Indiferent dacă cauza disfuncției erectile este cauzată de factori fiziologici sau psihologici, nu ar trebui să permiteți ca afecțiunea să devină o povară pentru dumneavoastră și pentru partenera/partenerul dumneavoastră.

Ce poți face în privința asta?

• Nu o priviți ca pe o problemă pe termen lung. O astfel de atitudine poate duce la creșterea anxietății, care la rândul său poate agrava problemă existentă sau poate provoca una inexistentă.

• Implică-ți partenerul. Fără o comunicare bine pusă la punct, partenera/partenerul poate interpreta lipsa performanțelor sexuale ca pe o scădere a interesului față de ea/el. Încercați să explicați că nu este deloc așa. Comunicați deschis și sincer despre starea dvs. .Studiile arată că tratamentul disfuncției erectile are șanse semnificativ mai mari de succes atunci când este implicată/implicat partenera/ partenerul pacientului.