Se împarte în diferite tipuri, care sunt catalogate drept „bun”, „rău”, „dietetic”, apoi apar de undeva niște trigliceride și devine complicat.

Ce face colesterolul în organism și cum a ajuns acolo?

Colesterolul este un tip de grăsime care este inerent și vital pentru organismul tuturor animalelor, inclusiv al nostru, oamenii. Fiecare celulă din corpul nostru are nevoie de colesterol, care face parte din structura membranelor celulare și este crucial pentru permeabilitatea lor selectivă.

Colesterolul este folosit de ficat pentru a concentra bila, care împreună cu enzimele digestive ne ajută să descompunem alimentele și să absorbim nutrienții acestor alimente. Este, de asemenea, necesar pentru sintetizarea anumitor hormoni (steroizi) și a vitaminei D solubilă în grăsimi.

Intuiția te poate face să crezi că, deoarece colesterolul este atât de important, trebuie să profităm de orice ocazie pentru a-l obține. Mulți autori ai dietelor populare sărace în carbohidrați și bogate în grăsimi au spus același lucru, dar pur și simplu nu este adevărat.

Deoarece colesterolul este deosebit de important, ficatul este capabil să producă toată cantitatea de care organismul nostru are nevoie. Colesterolul, pe care îl producem singuri, este adesea numit „endogen” de către experți, adică. „De origine internă”.

Cu toate acestea, o cantitate semnificativă de colesterol poate fi obținută din alimente, mai ales dacă consumăm produse de origine animală precum lactate, ouă, creveți, carne. Colesterolul alimentar se numește „dietetic” sau „exogen”, adică. „De origine externă”.

În funcție de cât de mult colesterol mâncăm, organismul reglează sinteza colesterolului în ficat, intensificând procesul atunci când alimentația noastră este săracă în acest tip de grăsimi sau încetinind-o dacă mâncăm multe surse de colesterol.

Dacă din anumite motive echilibrul din corpul nostru este perturbat și duce la o creștere a nivelului de colesterol seric, acest lucru poate crea condiții pentru creșterea riscului nostru cardiovascular. Termenul medical pentru colesterol ridicat este hipercolesterolemie, iar pentru colesterol scăzut este hipocolesterolemie.

Prima afecțiune devine din ce în ce mai frecventă din cauza modificărilor stilului de viață, inclusiv scăderea activității fizice, combinată cu creșterea caloriilor, grăsimilor animale și zaharurilor simple. Puteți afla mai multe despre aceasta din articolele noastre despre colesterol ridicat și dieta cu colesterol ridicat.

Acesta din urmă este semnificativ mai puțin frecvent și poate fi moștenit sau ca urmare a unei boli.

Profilul lipidic

Profilul lipidic sau lipidele serice includ multe lucruri pe care oamenii le numesc „colesterol”, dar nu sunt. Acesta este de fapt un termen colectiv foarte larg pentru toate grăsimile care circulă în sângele nostru - sub formă de particule libere sau asociate cu alte structuri.

Aici este important de menționat că, deoarece grăsimile nu se dizolvă în apă, circulația lor în sânge necesită particule de transport, pe care experții le numesc „lipoproteine”. Aceste lipoproteine ​​includ, dar nu se limitează la:

• VLDL - lipoproteine ​​cu densitate foarte mică; purtători de grăsimi produse în ficat.

• LDL – lipoproteine ​​de joasă densitate sau așa-numitele. colesterol rău.

• HDL – lipoproteine ​​de înaltă densitate sau așa-numitele. colesterol bun.

Termenul densitate în acest caz se referă la cantitatea de proteine ​​(apolipoproteine) în raport cu conținutul de grăsime al particulei, care determină dimensiunea acesteia. De exemplu, compoziția VLDL este de aproximativ 92% grăsimi și 8% proteine, ceea ce determină densitatea sa scăzută (apolipoproteine ​​scăzute) și dimensiunea sa mare, deoarece grăsimile sunt compuși voluminoași. HDL, pe de altă parte, este aproximativ 58% grăsimi și 42% proteine, ceea ce o face cea mai mică și mai densă particulă de lipoproteine.

VLDL

Probabil știi deja că ficatul joacă un rol central în metabolismul grăsimilor și este unul dintre principalii responsabili pentru conversia unor macromolecule în altele. Este locul unde se formează noi grăsimi sub formă de trigliceride (din acizi grași circulanți sau zaharuri simple) și unde aceste grăsimi sunt pregătite pentru eliberarea în sânge în „pachetul lor de transport”, și anume VLDL.

Odată ajunse în sânge, VLDL-urile pot furniza trigliceride pentru depozitare sau pentru a satisface nevoile de energie ale țesutului adipos și muscular. Cu cât mai multă încărcătură de trigliceride VLDL livrează țesuturilor, cu atât densitatea lor devine mai mică, până când în cele din urmă devin LDL.

Deoarece acest proces începe în ficat și implică transportul grăsimilor către țesuturi și conversia VLDL în LDL, se numește uneori transport direct de colesterol.

Dimensiunea mare a VLDL le face să nu poată pătrunde în pereții arterelor, deci nu sunt asociate cu un risc direct de ateroscleroză. Dar asta nu înseamnă că nu contează. Când sunt eliberate din trigliceride, se transformă în particule aterogene mai mici și mai dense și, cu cât avem mai multe în sânge, cu atât sunt mai mari condițiile pentru risc cardiovascular crescut.

LDL

Cunoscut sub numele de „colesterol rău”, face parte din transportul direct al colesterolului către celulele din organism descrise mai sus. Atunci când o celulă are nevoie de colesterol, se leagă de LDL printr-un receptor special de LDL, extrăgând astfel colesterolul din acesta și reducându-i cantitatea în sânge.

În anumite condiții (de exemplu, consum crescut de grăsimi saturate, grăsimi trans sau afecțiuni genetice, cum ar fi hipercolesterolemia familială), cantitatea de LDL din sânge poate depăși valorile normale. Dimensiunea mai mică a particulelor de LDL și concentrația lor mare în ser creează condiții prealabile pentru pătrunderea lor în artere și acumularea lor în pereții arteriali.

Aceste depozite de colesterol se numesc plăci aterosclerotice, care îngustează vasele de sânge, le reduc flexibilitatea și cresc riscul de cheaguri (tromboză). Procesul în sine este cunoscut sub numele de ateroscleroză și este asociat cu o șansă mai mare de apariție a unui număr de accidente cardiovasculare și cerebrovasculare. S-a constatat că cu cât nivelul LDL este mai mare și cu cât o persoană își petrece mai mult viața cu niveluri ridicate ale acestei lipoproteine, cu atât riscul pentru sănătatea sa este mai mare.

HDL

Numit și „colesterol bun”, este implicat în așa-numitul transport invers al colesterolului. Acest tip de particule sunt produse în ficat și circulă în sânge, colectând colesterolul după utilizarea și eliberarea acestuia din celule. HDL apoi se întoarce de obicei în ficat pentru a-și părăsi încărcătura, care este oxidată și îndepărtată de bilă.

În plus, nivelurile ridicate de HDL au fost în mod tradițional asociate cu risc cardiovascular redus, fapt care încurajează o serie de teste direcționate pentru tratament și prevenire. Din păcate, experimentele de până acum cu diverse ingrediente active care cresc nivelul HDL nu au găsit niciun efect terapeutic sau profilactic.

Cu alte cuvinte, deocamdată, „colesterolul bun” rămâne un element valoros al profilului lipidic pentru evaluarea riscului cardiovascular, dar nu o modalitate de a răspunde la acesta prin mijloace farmacologice.

De ce ne măsurăm colesterolul total?

Colesterolul total, așa cum sugerează și numele, este o expresie a conținutului de colesterol total al celor trei lipoproteine ​​descrise mai sus: VLD, LDL și HDL.

Valoarea informativă a colesterolului total a fost mult timp dezbătută în cercurile științifice și clinice, deoarece mulți experți consideră că acest marker nu oferă informații suficient de precise despre nivelul particulelor aterogene precum LDL.

Colesterolul total nu este într-adevăr suficient de sensibil pentru a putea evalua riscul individual de sănătate al unei persoane doar pe baza acestuia. Acest lucru este evident dintr-o serie de studii care au găsit niveluri ridicate de evenimente cardiovasculare în rândul persoanelor cu colesterol total normal.

Cu toate acestea, nivelurile de colesterol total sunt măsurate rapid și relativ ieftin, rămânând un marker valoros pentru evaluarea riscului pentru sănătate la nivel de populație. În plus, modificarea a două teste de sânge uman poate semnala o problemă de bază și poate iniția un panou lipidic mai precis.

Care este importanța trigliceridelor?

Trigliceridele, și în special nivelurile lor ridicate, sunt un alt marker popular, dar controversat pentru evaluarea riscului de evenimente cardiovasculare. În ultimii ani, a existat un corp convingător de dovezi că trigliceridele nu au valoare informativă independentă de lipoproteinele aterogene.

Aceasta înseamnă că este puțin probabil ca nivelurile serice de trigliceride să aibă un efect direct asupra sănătății cardiovasculare. Confirmări pentru această ipoteză se găsesc la indivizii cu chilomicronemie familială, la care niveluri crescute de trigliceride (sub formă de VLDL și chilomicroni) sunt observate fără un risc crescut de ateroscleroză. De asemenea, s-a constatat că scăderea trigliceridelor are ca efect scăderea riscului cardiovascular în măsura în care este însoțită de scăderea lipoproteinelor aterogene precum LDL.

Prin urmare, în prezent se formează un consens că trigliceridele circulante sunt o reflectare a tuturor particulelor aterogene din fluxul sanguin, mai degrabă decât un factor de risc independent. Cu toate acestea, există încă experți care interpretează nivelurile normale de trigliceride în LDL ridicat ca un semn „bun”. O astfel de interpretare nu este susținută de literatura științifică actuală, iar nivelurile crescute de LDL la trigliceride scăzute reprezintă o constatare îngrijorătoare care ar trebui abordată cu un set adecvat de măsuri.