
Cremele și
spray-urile antibiotice pentru răni sunt adesea alese în lupta împotriva
diferitelor leziuni minore, cum ar fi zgârieturi, tăieturi și arsuri. Acestea
sunt bazate pe antibiotice bactericide precum bacitracina, neomicină și
polimixină B.
Efectul
bactericid al acestor substanțe le face preferate de persoanele cu funcție
imună suprimată, la care riscul de infectare a rănii este semnificativ mai
mare. Este eronată informația de cremele, spray-urile și alte produse cutanate
cu antibiotice accelerează vindecarea.
În plus, o
analiză recentă (Tong et al., 2018) constată că eficacitatea acestor produse
este insuficient cercetată în literatura de specialitate, iar conform
informațiilor, ele sunt puțin mai bune decât produsele placebo în prevenirea
infecțiilor iar beneficiul net al utilizării lor este minim.
De aceea, în
acest articol, vom încerca să vă povestim mai multe despre indicații,
avantajele și dezavantajele produselor antibiotice locale pentru răni și vă vom
oferi soluții alternative pentru cazurile în care utilizarea lor este nedorită
sau contraindicată.
Indicații și utilizare a cremelor antibiotice pentru răni
Este bine
cunoscut faptul că infecțiile la nivelul rănilor încetinesc procesul de
vindecare, cresc durerea și pot duce la complicații, afectând calitatea vieții
și generând costuri suplimentare. Totodată, aceste infecții devin tot mai greu
de tratat din cauza dezvoltării rezistenței la antibiotice.
Din acest motiv, mulți specialiști prescriu tratament antibiotic pentru răni fără a diagnostica prezența unei infecții, iar pacienții rămân cu impresia că utilizarea antibioticelor în cazul leziunilor cutanate reprezintă o practică standard.
Cremele și spray-urile cu antibiotice sunt utilizate incă din anii 40 având următoarele scopuri:
Reducerea riscului de infectare a rănii;
- Controlul durerii;
- Menținerea țesuturilor hidratate pentru a reduce riscul de formare a cicatricilor.
Sunt necesare
câteva clarificări. Pielea găzduiește o mulțime de organisme inofensive, care
după producerea unei răni pot pătrunde în aceasta și se pot înmulți. În această
etapă, nivelul de bacterii din rană este crescut, dar acest lucru nu este o
condiție obligatorie pentru apariția unei infecții sau pentru inițierea unui
tratament antibiotic.
Mulți pacienți și
chiar unii medici nu realizează că faza inflamatorie, care apare imediat după
producerea rănii, ce inițiază procesul de vindecare, poate să semene cu o
infecție, provocând simptome precum umflarea, încălzirea și înroșirea zonei
afectate. Această fază este temporară și de obicei durează între una și trei
zile.
Chiar și dacă
bacteriile din rană continuă să se înmulțească și să atace țesuturile, sistemul
imunitar al pacientului încearcă să combată infecția. Doar în cazul în care
acest răspuns nu este suficient de puternic pentru a neutraliza bacteriile,
balanța se înclină în favoarea microorganismelor patogene și poate apărea o
infecție.
Pacienții cu următorii factori de risc sunt mai susceptibili de infecții la nivelul rănilor:
- Bebelușii, copii mici, persoanele în vârstă;
- Cei cu funcție imunitară slăbită din cauza diabetului, insuficienței renale, terapiei oncologice, etc
- Cei cu afecțiuni oncologice;
- Stil de viață nesănătos, inclusiv alimentație insuficientă sau neechilibrată, abuz de droguri și alcool, fumat.
Avantajele și
dezavantajele tratamentului local cu antibiotice pentru răni
Beneficiile
utilizării produselor locale care conțin bacitracină, neomicină și polimixina B
includ:
Reducerea
riscului de infecție: Teoretic, acțiunea bactericidă a antibioticelor ar trebui
să reducă riscul de infecții la nivelul rănilor. Un studiu din 2018 (Tong et
al., 2018) constată că acestea au într-adevăr un astfel de efect, dar acesta
este doar puțin mai bun decât un placebo.
Vindecarea mai
estetică a rănii: Informațiile arată că aplicarea zilnică a unguentelor
antibiotice contribuie la formarea unei cicatrici mai estetice, dar este
disputat dacă acest efect se datorează antibioticului sau substanțelor
auxiliare emoliente și hidratante din aceste produse (Commander et al., 2016).
Riscurile
utilizării produselor locale pe bază de bacitracină și alte antibiotice includ:
Reacții
alergice: În 2003,
Societatea Americană de Dermatită de Contact (American Contact Dermatitis
Society, ACDS) a declarat bacitracina "Alergenul anului" din cauza
riscului ridicat de alergii cutanate asociate cu utilizarea sa. În SUA,
bacitracina se află în top 10 alergeni care cauzează dermatita de contact
alergică.
Vindecarea mai
lentă a rănii: Reacția
alergică la antibioticul local poate duce la întârzierea proceselor de
vindecare și, paradoxal, la creșterea riscului de afecțiuni cutanate
periculoase, cum ar fi celulita infecțioasă.
Grețuri,
vărsături, febră:
Simptome similare pot apărea ca rezultat al unei reacții alergice la piele sau
independent de aceasta (Nguyen, 2020).
Toxicitate: Cantitățile mari de bacitracină pot fi
toxice, în special atunci când antibioticul este aplicat pe răni deschise, unde
riscul de a pătrunde direct în circulația sangvină este ridicat.
Rezistență la
antibiotice: Există
situații în care utilizarea liberală a cremelor, unguentelor și spray-urilor
antibiotice pentru răni, au contribuit la problema rezistenței la antibiotice.
Acest lucru este rezultatul atât al prescrierii lor inutile de către medici,
cât și al utilizării lor fără discernământ de către utilizatori.
Efectul asupra
sarcinii și alăptării este necunoscut: În prezent, nu există suficiente informații cu privire la siguranța
utilizării produselor locale cu antibiotice pentru răni în timpul sarcinii sau
alăptării.
Alternative la
antibiotice în tratarea rănilor
Produsele care
conțin acid hialuronic, cum ar fi spray-ul și unguentul Cicatridina, reprezintă
o excelentă alternativă la formulele antibiotice pentru aplicare locală.
Acidul hialuronic
face parte din răspunsul fiziologic normal al țesuturilor la traumatisme și
este implicat în toate fazele de vindecare a rănilor. Funcția sa principală
este de a atrage și reține apa în zona afectată, creând astfel condiții optime
pentru transportul și reproducerea celulelor pielii - mecanism cheie al
procesului de vindecare.
Acidul hialuronic
este implicat și în alte procese importante ale vindecării, cum ar fi formarea
vaselor de sânge noi, inflamația și stimularea imunitară (Frenkel, 2014). În
plus, molecula sa prezintă proprietăți anti-microbiene dovedite, datorită
acțiunii sale bacteriostatice (încetinește înmulțirea bacteriilor) (Della Sala
et al., 2022).
Toate acestea fac
ca soluțiile cu acid hialuronic să fie preferate pentru vindecarea mai rapidă
și estetică a tăieturilor, vânătăilor, arsurilor, rupturilor, escarelor, rănilor
diabetice, chirurgicale și altor răni.
Lipsa efectelor
secundare ale acidului hialuronic se datorează faptului că este inerent prezent
în organismul nostru.
Produsul
adecvat pentru răni trebuie însoțit de o îngrijire corespunzătoare.
Îngrijirea
corespunzătoare a rănilor nu este mai puțin importantă decât produsul adecvat.
Aceasta constă în principal în menținerea unei igiene excelente în zona rănită
și spălarea acesteia cu săpun moale și apă rece cel puțin o dată pe zi. Această
regulă nu se aplică pentru rănile chirurgicale suturate, care ar trebui să fie
protejate de umezire cel puțin 48 de ore după intervenție.
În fazele
ulterioare ale vindecării rănii, scărpinarea și zgârierea acesteia pot fi
tentante pentru mulți dintre noi, dar pot încetini și agrava procesul de
vindecare. Din această cauză, rănile ar trebui să fie acoperite cu un pansament
sau un plasture, mai ales dacă sunt pe mâini sau pe față și sunt expuse
alergenilor și murdăriei.
În cazul
apariției mâncărimii sau a unei reacții alergice localizate, acestea pot fi
ameliorate cu ajutorul unei creme cu hidrocortizon.
Nu în ultimul
rând, rănile trebuie monitorizate pentru semne de infecție, cum ar fi umflarea,
durerea intensă, apariția tăieturilor colorate în zona din jurul rănirii sau
supurație. În cazul apariției unor astfel de simptome, cel mai bun sfat este să
vă abțineți de la încercări de auto-tratament și să consultați un medic.