Cremele și spray-urile antibiotice pentru răni sunt adesea alese în lupta împotriva diferitelor leziuni minore, cum ar fi zgârieturi, tăieturi și arsuri. Acestea sunt bazate pe antibiotice bactericide precum bacitracina, neomicină și polimixină B.

Efectul bactericid al acestor substanțe le face preferate de persoanele cu funcție imună suprimată, la care riscul de infectare a rănii este semnificativ mai mare. Este eronată informația de cremele, spray-urile și alte produse cutanate cu antibiotice accelerează vindecarea.

În plus, o analiză recentă (Tong et al., 2018) constată că eficacitatea acestor produse este insuficient cercetată în literatura de specialitate, iar conform informațiilor, ele sunt puțin mai bune decât produsele placebo în prevenirea infecțiilor iar beneficiul net al utilizării lor este minim.

De aceea, în acest articol, vom încerca să vă povestim mai multe despre indicații, avantajele și dezavantajele produselor antibiotice locale pentru răni și vă vom oferi soluții alternative pentru cazurile în care utilizarea lor este nedorită sau contraindicată.

Indicații și utilizare a cremelor antibiotice pentru răni

Este bine cunoscut faptul că infecțiile la nivelul rănilor încetinesc procesul de vindecare, cresc durerea și pot duce la complicații, afectând calitatea vieții și generând costuri suplimentare. Totodată, aceste infecții devin tot mai greu de tratat din cauza dezvoltării rezistenței la antibiotice.

Din acest motiv, mulți specialiști prescriu tratament antibiotic pentru răni fără a diagnostica prezența unei infecții, iar pacienții rămân cu impresia că utilizarea antibioticelor în cazul leziunilor cutanate reprezintă o practică standard.

Cremele și spray-urile cu antibiotice sunt utilizate incă din anii 40 având următoarele scopuri:

  • Reducerea riscului de infectare a rănii;

  • Controlul durerii;
  • Menținerea țesuturilor hidratate pentru a reduce riscul de formare a cicatricilor.

Sunt necesare câteva clarificări. Pielea găzduiește o mulțime de organisme inofensive, care după producerea unei răni pot pătrunde în aceasta și se pot înmulți. În această etapă, nivelul de bacterii din rană este crescut, dar acest lucru nu este o condiție obligatorie pentru apariția unei infecții sau pentru inițierea unui tratament antibiotic.

Mulți pacienți și chiar unii medici nu realizează că faza inflamatorie, care apare imediat după producerea rănii, ce inițiază procesul de vindecare, poate să semene cu o infecție, provocând simptome precum umflarea, încălzirea și înroșirea zonei afectate. Această fază este temporară și de obicei durează între una și trei zile.

Chiar și dacă bacteriile din rană continuă să se înmulțească și să atace țesuturile, sistemul imunitar al pacientului încearcă să combată infecția. Doar în cazul în care acest răspuns nu este suficient de puternic pentru a neutraliza bacteriile, balanța se înclină în favoarea microorganismelor patogene și poate apărea o infecție.

Pacienții cu următorii factori de risc sunt mai susceptibili de infecții la nivelul rănilor:

  • Bebelușii, copii mici, persoanele în vârstă;
  • Cei cu funcție imunitară slăbită din cauza diabetului, insuficienței renale, terapiei oncologice, etc
  • Cei cu afecțiuni oncologice;
  • Stil de viață nesănătos, inclusiv alimentație insuficientă sau neechilibrată, abuz de droguri și alcool, fumat.

Avantajele și dezavantajele tratamentului local cu antibiotice pentru răni

Beneficiile utilizării produselor locale care conțin bacitracină, neomicină și polimixina B includ:

 

Reducerea riscului de infecție: Teoretic, acțiunea bactericidă a antibioticelor ar trebui să reducă riscul de infecții la nivelul rănilor. Un studiu din 2018 (Tong et al., 2018) constată că acestea au într-adevăr un astfel de efect, dar acesta este doar puțin mai bun decât un placebo.

Vindecarea mai estetică a rănii: Informațiile arată că aplicarea zilnică a unguentelor antibiotice contribuie la formarea unei cicatrici mai estetice, dar este disputat dacă acest efect se datorează antibioticului sau substanțelor auxiliare emoliente și hidratante din aceste produse (Commander et al., 2016).

Riscurile utilizării produselor locale pe bază de bacitracină și alte antibiotice includ:

Reacții alergice: În 2003, Societatea Americană de Dermatită de Contact (American Contact Dermatitis Society, ACDS) a declarat bacitracina "Alergenul anului" din cauza riscului ridicat de alergii cutanate asociate cu utilizarea sa. În SUA, bacitracina se află în top 10 alergeni care cauzează dermatita de contact alergică.

Vindecarea mai lentă a rănii: Reacția alergică la antibioticul local poate duce la întârzierea proceselor de vindecare și, paradoxal, la creșterea riscului de afecțiuni cutanate periculoase, cum ar fi celulita infecțioasă.

Grețuri, vărsături, febră: Simptome similare pot apărea ca rezultat al unei reacții alergice la piele sau independent de aceasta (Nguyen, 2020).

Toxicitate: Cantitățile mari de bacitracină pot fi toxice, în special atunci când antibioticul este aplicat pe răni deschise, unde riscul de a pătrunde direct în circulația sangvină este ridicat.

Rezistență la antibiotice: Există situații în care utilizarea liberală a cremelor, unguentelor și spray-urilor antibiotice pentru răni, au contribuit la problema rezistenței la antibiotice. Acest lucru este rezultatul atât al prescrierii lor inutile de către medici, cât și al utilizării lor fără discernământ de către utilizatori.

Efectul asupra sarcinii și alăptării este necunoscut: În prezent, nu există suficiente informații cu privire la siguranța utilizării produselor locale cu antibiotice pentru răni în timpul sarcinii sau alăptării.

Alternative la antibiotice în tratarea rănilor

Produsele care conțin acid hialuronic, cum ar fi spray-ul și unguentul Cicatridina, reprezintă o excelentă alternativă la formulele antibiotice pentru aplicare locală.

Acidul hialuronic face parte din răspunsul fiziologic normal al țesuturilor la traumatisme și este implicat în toate fazele de vindecare a rănilor. Funcția sa principală este de a atrage și reține apa în zona afectată, creând astfel condiții optime pentru transportul și reproducerea celulelor pielii - mecanism cheie al procesului de vindecare.

Acidul hialuronic este implicat și în alte procese importante ale vindecării, cum ar fi formarea vaselor de sânge noi, inflamația și stimularea imunitară (Frenkel, 2014). În plus, molecula sa prezintă proprietăți anti-microbiene dovedite, datorită acțiunii sale bacteriostatice (încetinește înmulțirea bacteriilor) (Della Sala et al., 2022).

Toate acestea fac ca soluțiile cu acid hialuronic să fie preferate pentru vindecarea mai rapidă și estetică a tăieturilor, vânătăilor, arsurilor, rupturilor, escarelor, rănilor diabetice, chirurgicale și altor răni.

Lipsa efectelor secundare ale acidului hialuronic se datorează faptului că este inerent prezent în organismul nostru.

Produsul adecvat pentru răni trebuie însoțit de o îngrijire corespunzătoare.

Îngrijirea corespunzătoare a rănilor nu este mai puțin importantă decât produsul adecvat. Aceasta constă în principal în menținerea unei igiene excelente în zona rănită și spălarea acesteia cu săpun moale și apă rece cel puțin o dată pe zi. Această regulă nu se aplică pentru rănile chirurgicale suturate, care ar trebui să fie protejate de umezire cel puțin 48 de ore după intervenție.

În fazele ulterioare ale vindecării rănii, scărpinarea și zgârierea acesteia pot fi tentante pentru mulți dintre noi, dar pot încetini și agrava procesul de vindecare. Din această cauză, rănile ar trebui să fie acoperite cu un pansament sau un plasture, mai ales dacă sunt pe mâini sau pe față și sunt expuse alergenilor și murdăriei.

În cazul apariției mâncărimii sau a unei reacții alergice localizate, acestea pot fi ameliorate cu ajutorul unei creme cu hidrocortizon.

Nu în ultimul rând, rănile trebuie monitorizate pentru semne de infecție, cum ar fi umflarea, durerea intensă, apariția tăieturilor colorate în zona din jurul rănirii sau supurație. În cazul apariției unor astfel de simptome, cel mai bun sfat este să vă abțineți de la încercări de auto-tratament și să consultați un medic.